să-l încapă în serile mecanice
când îl chemau la ei
pentru comentarii

îl invitau să se întindă printre lucruri
să își dezbrace ignoranța din umărul mizerabil
așa puteau să-i desfacă pieptul de amănunte
sau de lucruri întregi

ceilalți purtători s-au aliniat în șir indian
așteptau în el să se amintească parte
dintr-o lume de uși
un miros de lumină condamnat să întârzie
să crească munte cât alții într-un suflet
dar cel mai mare sfârșit îi venea din palma dreaptă
coborâtă între zidirile lumii
până la suferință

se lăsa auzit
în mănușile chirugicale care îl destrămau din realitate
avea gândurile goale când se lăsa de el
ca o închisoarea abandonată

într-un cuvânt